TESTARE DE EFORT
Un test de efort ECG constă în efectuarea unui efort fizic standardizat, progresiv crescător, sub monitorizarea permanentă a electrocardiogramei, tensiunii artriale și uneori a altor parametric, cum ar fi saturația în oxigen a sângelui ș.a.
Ce urmărește?
Testul de efort oferă informații privind funcționarea inimii în timpul exercițiului fizic (e.g. pedalarea unei biciclete). Testarea de efort are două componente:
– metoda de provocare a stresului
– metoda de evidențiere și evaluare a efectelor acestuia asupra aparatului cardiovascular.
Testul de efort ECG este rezultatul asocierii dintre efortul fizic, cunoscut ca unul dintre cei mai uzuali factori ai stresului, și electrocardiograma – cea mai accesibilă metodă de depistare a efectului efortului asupra cordului.
Pe durata acestuia, sunt monitorizate electrocardiograma și tensiunea arterială.
Ce rol are?
În cardiologie, testarea de efort presupune evaluarea aparatului cardiovascular, în condiții de suprasolicitare, cu scopul diagnosticării unor afecțiuni ascunse la examenul clinic și cel paraclinic, efectuate în repaus, sau a evaluării activității funcționale a pacientului.
Când se recomandă?
Testul de efort este utilizat, de obicei, pentru evaluarea capacității de efort în medicina sportivă, reabilitare, în stabilirea diagnosticului și aprecierea severității cardiopatiei ischemice, precum și în evaluarea pacienților care au suferit intervenții pe cord (angioplastie, by-pass aorto-coronarian).
De asemenea, este indicat să faci un test de efort ECG dacă:
– ai dureri în piept, respirație dificilă la effort sau palpitații (un posibil semn al unei boli cardiace ischemice)
– aparții unui grup cu risc cardiovascular mediu sau ridicat (e.g. sindrom metabolic, diabet zaharat sau factori de risc coronarian multipli), chiar dacă nu ai simptome
– urmezi un tratament pentru o boală cardiovasculară cunoscută și medicul solicită o evaluare a tratamentului sau a capacității funcționale
– ești/urmeayă să fii inclus într-un program de recuperare medical
– intenționezi să începi un program regulat de exerciții fizice și ai peste 40 (bărbat) sau 50 de ani (femeie) sau prezinți un risc ridicat pentru bolile de inimă
Aceste limite de vârstă (40, respective 50 de ani) pot fi, și chiar este indicat să fie, mai joase în cazul celor cu un stil de viață sedentar, cu factori de risc cardiovascular prezenți sau cu antecedente familiale de boală cardiacă.
– urmează să ai o intervenție chirurgicală
– ești sportiv amator sau de performanță și fie vrei să-ți evaluezi capacitatea funcțională, fie să depistezi cazuri în care efortul ar putea fi periculos pentru sănătate (e.g. modificări ECG limită sau potențial patologic).
Precauții
Este recomandat să-i spui medicului cardiolog, înainte de realizarea unui test de efort, dacă:
– iei orice fel de medicamente, inclusiv medicamente pentru disfuncții erectile (e.g. Viagra)
– ești alergic la orice fel de medicamente, inclusiv anestezice
– ai probleme de coagulare sau iei anticoagulante
– ai probleme articulare și nu poți face efort fizic
– ești însărcinată.
Riscuri sau contraindicații
Este contraindicată efectuarea testului la mai puțin de 2-3 săptămâni de la debutul unei viroze (e.g. răceală, guturai, gripă), deoarece aceasta poate determina o afectare inflamatorie a inimii ascunsă în repaus.
Mai ales pentru că, în timpul sau după efort, aceasta poate să producă apariția unor tulburări severe de ritm cardiac sau o insuficiență cardiacă acută.
De asemenea, este contraindicat să faci testul de efort dacă ești diagnosticat cu:
– infarct miocardic acut sau alte sindroame coronariene acute – în primele 48 de ore
– ritmuri cardiace foarte lente sau foarte rapide și valori ale tensiunii arteriale necontrolate therapeutic
– embolie pulmonară acută
– miocardită sau pericardită acute
– disecție acută sau cronică de aorta
– stenoză aortică stransă
– insuficiență cardiacă decompensată, cu fenomene congestive prezente
– boli cardiace rare care se manifestă prin tulburări de ritm cardiac, în special ventriculare, care prezintă un risc crescut de moarte aritmică (e.g. displazia aritmogenă de ventricul drept, tahicardia ventriculară polimorfă catecolaminică)
– dizabilitate fizică, senzorială sau mentală, care împiedică fie o bună colaborare medic-pacient, fie efectuarea în condiții de siguranță a testului.
Important! Această enumerare este exhaustivă, nu exclusivă, iar aprecierea potențialelor contraindicații se face individualizat, pentru fiecare pacient în parte.
Ce trebuie și ce nu trebuie să faci înainte?
1. Obligatoriu, fă-ți un consult cardiologic și o electrocardiogramă de repaus pentru a exclude fie o afecțiune cardiovasculară acută care să contraindice testarea, fie o boală cardiacă preexistentă și ignorată, care să se agraveze la efort.
2. Dacă este totul în regulă, după explicarea desfășurării testului, vei fi rugat să semnezi un formular de consimțământ.
3. Pentru a evita hipoglicemia, este recomandat să mănânci cu câteva ore înainte de test. Testul va fi realizat la cel puțin 3 ore de la ultima masă.
4. În ziua testului, nu consuma: alcool, cafea, băuturi care conțin cofeină sau „energizante”.
5. Nu fuma cu cel puțin 2 ore înainte și după realizarea testului.
6. Întrerupe cu 2-3 zile înainte sau cel puțin în dimineața efectuării testului:
– medicamentele de uz cardiologic care pot influența semnificativ testul de efort, în special betablocantele
– digoxinul (modificările se vor efectua de către medic particularizate în funcție de boală și tratamentul tău).
7. Dacă este cazul, elimină pilozitatii excesive toracice in vederea explorarii. Acest lucru va ajuta la mentinerea electrozilor lipiti de piele.
8. Se recomanda ca pacientii sa fie imbracati si incaltati comod, deoarece urmeaza sa depuna un efort fizic moderat.
Cum se realizează efectiv?
Un test de efort ECG se poate realiza în 2 moduri:
– la cicloergometru
– la covor rulant.
La Cardiocenter, medicii noștri folosesc pentru realizarea acestui test un cicloergometru.
Cât durează?
Durata unui test de efort este, potrivit protocoalelor actuale, de 15-30 minute (testarea efectivă), dar, este bine să aloci cel puțin o oră pentru întreaga examinare pentru a include și pregătirea prealabilă.
Aceasta, deoarece se consideră că, la atingerea unui prag de 85-90% din nivelul maxim individual calculat, pacientul are o capacitate funcțională normal.
Dacă până la acest prag nu apar modificări ECG sugestive sau simptome care să limiteze efortul, se exclude, în principiu, o boală cardiovasculară semnificativă hemodinamic.
Ce se întâmplă în timpul testului?
1. Testul începe prin măsurarea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale și se continua cu realizarea unei electrocardiograme de repaus.
2. Se aplică pe corp 6 până la 12 electrozi, care sunt conectați la un aparat EKG și la un calculator, ce monitorizează și înregistrează activitatea electrică a cordului. Bine de știut! Electrozii pot fi reci atunci când sunt așezați de piele, de aceea este posibil să ai un mic discomfort. De asemenea, dacă zonele unde trebuie așezați acestea prezintă o pilozitate excesivă, acestea vor fi rase, în vederea explorării.
3. În timpul testării, pe braț se va aplica o manșetă pentru măsurarea tensiunii arteriale. Acest manșon se va umfla o dată la câteva minute, putând da o ușoară senzație de strângere la nivelul la care este aplicat.
4. Pe durata testului, trebuie să pedalezi o bicicletă asemănătoare cu cea obișnuită, urmând un anumit protocol, care presupune:
– menținerea unei viteze constante de pedalare
– creșterea în trepte a rezistenței la pedalat (fiecărei trepte îi corespund câte 30 W și are durata de 3 minute).
5. În mod obișnuit, pentru atingerea unei frecvențe cardiace maxime, se utilizează 3 trepte. La sfârşitul fiecărei trepte de efort, se măsoară: frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială şi se înregistrează un traseu ECG.
6. În timpul exercițiului fizic s-ar putea:
– să apară crampe musculare
– să te simți amețit sau obosit
– să ți se usuce gura și să transpire
– să simți o durere în piept, caz în care trebui să informezi urgent medicul.
În ce cazuri se poate opri testul?
Testul se oprește la inițiativa medicului cardiolog sau la cererea ta, dacă:
– apar unele simptome sugestive (e.g. durere anginoasă, vertij, dispnee)
– tensiunea arterială sau frecvența cardiacă scad sau cresc excesiv
– apar tulburări de ritm cardiac
– apar unele modificări ECG sugestive pentru ischemie miocardică sau la atingerea frecvenței cardiace țintă care, de cele mai multe ori, este frecvența maximală (egală cu 220 minus vârsta în ani). La mai puțin de 85-90% din aceasta, în absența altor criterii, testul de effort este neconcludent pentru depistarea ischemiei miocardice.
Ce trebuie să faci și să nu faci după test?
După test, electrozii sunt îndepărtați și te vei putea întinde pentru a te odihni.
La fiecare 5-10 minute, medicul îți va măsura tensiunea arterială.
Nu este recomandat să faci baie sau duș fierbinte cel puțin o oră după test, deoarece apa fierbinte poate cauza amețeli sau leșin.
Care sunt limitele testului?
Testul de efort are valoare limitată dacă:
– urmezi un tratament cronic cu digoxin
– porți un stimulator cardiac
– prezinți diferite anomalii pe electrocardiograma de repaus, cum ar fi: bloc major de ramură stângă, hipertrofie ventriculară stângă, sindroame de preexcitație (tip Wolf-Parkinson-White) sau subdenivelare de segment ST mai mare de 1 mm.
Complicații cardiace sau non-cardiace
Acestea sunt rar întâlnite în practica curentă.
Analiza unui număr foarte mare de teste, realizate pe pacienți neselecționați, a arătat o mortalitate de 0,5 la 10.000 de teste efectuate.
Complicațiile cardiace, întâlnite cu o frecvență de 2,3 – 4,8 ‱, sunt reprezentate de:
– hipotensiune arterial
– insuficiență cardiacă acută
– ritmuri cardiace rare (în special atunci când cauza este boala cardiacă ischemică)
– tahiaritmii ventriculare
– sindroame coronariene acute.
Important! Oricare din aceste complicații este o indicație de oprire imediată a testului și de instituire a tratamentului adecvat, inclusiv defibrilare electrică sau alte manevre de resuscitare.
În aceleași studii, au mai fost citate și hipotensiunea sau lipotimiile post-efort, realizate, de regulă, prin mecanism vagal.
Din rândul complicațiilor non-cardiace sunt descries:
– durerile musculo-ligamentare sau articulare (de multe ori, cauza de oprire a testului la pacienții cu o condiție fizică redusă)
– starea de oboseală, care, uneori, poate persista mai multe zile după test.
Află mai multe de la specialiștii noștri
Investighează starea de sănătate a inimii tale!
Programează-te acum