ECOCARDIOGRAFIA TRANSTORACICĂ (ECO CORD)
Ce se urmărește?
ECO Cord-ul este principala metodă imagistică în cardiologie şi cea mai solicitată, care permite studierea şi vizualizarea amănunţită a tuturor structurilor cordului (cavităţile, valvele, septurile, muşchii) și a funcției acestuia, cu ajutorul ultrasunetelor.
Ce rol are?
Este o investigaţie noninvazivă, care contribuie la diagnosticarea unor importante afecțiuni cardiovasculare.
Ca investigaţie, ecocardiografia transtoracică este valoroasă atât pentru stabilirea unui diagnostic iniţial, cât și pentru urmărirea, aprecierea severităţii şi ghidarea tratamentului pentru majoritatea afecţiunilor cardiovasculare.
Ecografia trastoracică permite:
– cunoașterea, cu precizie, a parametrilor care definesc atât funcţia de contracţie, cât şi funcţia de relaxare a inimii
– măsurarea grosimii pereţilor inimii
– vizualizarea şi diagnosticarea corectă a leziunile valvulare, congenitale și miocardice
– analizarea pericardului (învelişul în care se găseşte inima)
– depistarea cu ușurință, în unele cazuri, a unei inflamaţii la nivelul inimii.
Tipuri de ecografii și informații furnizate
Există mai multe moduri de examinare ecografică:
– ecografia în mod M
– ecografia bidimensională
– ecografia Doppler (pulsat, spectral şi color)
– ecografia tridimensională (3D).
Toate acestea oferă informaţii complementare şi sunt folosite pentru o evaluare cardiacă completă, succesiv sau simultan.
Ecografia în mod M
– redă mişcarea structurii cardiace urmărite în funcţie de timp
– are rezoluţie temporală foarte bună
– este utilă pentru efectuarea exactă a unor măsurători, cum ar fi: distanţe, grosimea pereţilor, fracţie de scurtare etc.
Ecografia bidimensională
– permite vizualizarea tuturor structurilor cardiace: cavităţi, pereţi, valve, pericard
– oferă date morfologice şi de funcţie cardiac (dilatarea cavităţilor, hipertrofia pereţilor, aspectul şi mişcarea valvelor, contractilitatea miocardului, prezenţa de lichid în pericard etc.)
Examinarea Doppler
– permite vizualizarea curgerii sângelui în cavităţile cardiace
– contribuie la efectuarea unor măsurători hemodinamice utile pentru cuantificarea severităţii unor boli: valvulopatii, cardiomiopatii, hipertensiune pulmonară etc.
Ecografia tridimensională
– este tehnica de analiză a structurilor şi funcţiei contractile a inimii
– este folosită în cazul bolilor valvulare, malformaţiilor congenitale şi al cardiomiopatiilor ce utilizează secţiuni virtuale, care permit reconstrucţia anatomică tridimensională a cordului în mişcare.
Când se recomandă?
Ecocardiografia este necesară în cazul în care se manifestă unul dintre aceste simptome:
– dificultate în respiraţie, în repaus sau la efort
– oboseală excesivă
– umflarea picioarelor
– dureri toracice
– palpitaţii ale inimii
– dereglări de ritm cardiac.
Ce trebuie să faci înainte?
Nu este necesară niciun fel de pregătire specială pentru ecocardiografie.
Poți mânca și bea orice atât înainte, cât și după efectuarea ecocardiografiei.
Dacă urmezi un anumit tratament pentru o afecțiune cardiovasculară, nu este necesar să întrerupi medicaţia.
Pentru confortul tău, poartă haine lejere și optează pentru o cămașă sau o bluză cu nasturi în față.
Ce se întâmplă în timpul testului?
Procedura se efectuează foarte uşor şi nu necesită mult timp.
1. Pentru realizarea testului, va fi nevoie să te dezbraci până la brâu și să te întinzi pe partea stângă, cu brațul stâng sub cap.
2. Medicul sau o asistentă îți va aplica pe torace trei electrozi (mici plasturi autoadezivi). Pentru a înregistra activitatea electrică a inimii (electrocardiograma), aceștia vor fi conectaţi, prin intermediul a trei fire la ecocardiograf.
3. Aplicând un gel special, care va ajuta ultrasunetele să se transmit mai bine pe piele, medicul va plimba o sondă pe pieptul tău pentru a obține imagini cât mai clare și a vedea inima din mai multe perspective.
4. Sonda va fi conectată printr-un fir la un aparat care procesează ultrasunetele și afișează imagini pe un ecran, observându-se dacă există valve bolnave, îngroșari de perete cardiac sau defecte congenitale.
5. Pulsațiile de ultrasunete vor fi trimise cu ajutorul sondei, prin piele, până la inimă, apoi se vor întoarce ca niște ecouri și vor fi înregistrate de ecograf în timp real. Astfel, imaginile se sumează și arată nu doar structura, ci și mișcarea inimii (a mușchiului și a valvelor).
Riscuri sau contraindicații
– Ecografia nu prezintă niciun risc, întrucât utilizează ultrasunetele.
– Nu este invazivă și nu este dureroasă.
– Poate fi repetată, fără griji, ori de câte ori este nevoie, ceea ce nu este permis în cazul unei tomografii computerizate.
– Nu implică radiații, spre deosebire de radiografie sau CT.
– Atât copiii, cât și femeile gravide pot apela cu încredere la ecografia cardiacă.
– Este folosită atât în urgenţele cardiovasculare, cât şi în bolile cronice.
Cât durează?
Investigatia poate dura între 15 și 60 de minute, în funcție de claritatea imaginii și de numărul de măsurători speciale necesare.
Ce afecțiuni poate indica?
Cu ajutorul ecografiei cardiace poți obține informaţii despre:
– mărimea inimii: o inimă „mărită” poate fi rezultatul hipertensiunii arteriale, a valvelor cardiace deficitare sau a insuficienţei cardiace
– mişcarea muşchiului cardiac: afectarea mişcării unei părţi din muşchiul inimii apare secundar infarctului miocardic sau în cazul unei boli cardiace ischemică avansată
– valvele inimii: ecografia cardiacă este metoda de diagnostic cea mai importantă în afecţiunile valvulare sau în defectele congenitale
– aorta: ecografia cardiacă reprezintă o metodă de rutină pentru a diagnostica anevrismul (dilatarea) de aortă
– cheaguri de sânge sau tumori care se pot găsi în inimă
– afecţiuni ale pericardului
– hipertensiune arterială, recomandată pentru a cunoaşte în ce măsură este afectată inima.
Care sunt limitele testului?
Ultrasunetele folosite in ecografie au frecvența foarte înaltă, de 1-5 Mhz.
Acestea se reflectă atunci când ating structurile organismului, datele rezultate fiind interpretate de un computer și transformate în imagini. Însă, deoarece ultrasunetele au limitele lor, acestea nu se pot folosi în cazul:
– structurilor care conțin aer, pentru că, în acest caz, se reflectă în totalitate
– oaselor, când sunt absorbite total.
Examinarea cordului, situat în spatele plămânilor și al oaselor cavității toracice, ridică unele probleme în acest sens. De aceea, în ecocardiografia transtoracică, trebuie căutate anumite puncta (“ferestre”), prin care ultrasunetele pot ajunge la inimă.
În cazul unor anomalii locale (de exemplu, obezitate, sâni mari, afecțiuni pulmonare cronice ca emfizemul, caracterizat printr-o retenție crescută de aer în plămâni sau o construcție particulară a cutiei toracice), rezultatele obținute prin intermediul ecocardiografiei transtoracice nu sunt concludente.
Pentru o acuratețe mai mare a acestora, se recomandă ecografia transesofagiana, pentru realizarea căreia transductorul care emite ultrasunetele și colectează “ecourile”, este introdus prin cavitatea bucală în esofag, în apropierea inimii.
Află mai multe de la specialiștii noștri
Investighează starea de sănătate a inimii tale!
Programează-te acum