Îngrijiri postoperatorii

După intervenția chirurgicală, copilul este spitalizat în unitatea de terapie intensivă unde este îngrijit corespunzător și monitorizat continuu. Pe măsura ameliorării stării generale, Copilul este deconectat de la dispozitivele de monitorizare și se transferă pe secție unde se încep procedeele de recuperare cardiovasculară.
Următoarele acuze: amețeală sau senzație de leșie, paloare sau colorarea albăstruie a feței, senzație importantă de lipsă de aer ce împiedică vorbirea, palpitații, oboseală extremă.
Participarea copiilor cu MCC la orele de educație fizică trebuie încurajată, cu informarea prealabilă profesorilor privind condiția medicală și avizul medicului cardiolog pediatru.
ALIMENTAȚIA. Alimentația adecvată este importantă în cazul copiilor cu MCC, alimentarea naturală putând fi suficientă pentru o creștere adecvată în majoritatea cazurilor. În situații speciale, pediatrul poate indica suplimentarea alimentației prin formule hipercalorice.
În cazul unor copii cu afecțiuni severe se impune alimentarea prin sondă naso-gastrică. Pentru dezvoltarea adecvată a unui copil cu MCC este necesar un aport de 140-200 cal/kgc/zi.
VACCINAREA. Copiii cu MCC fac parte din populația cu risc înalt, motiv pentru care sunt incluși în schemele de vaccinare de rutină. Suplimentar, se iau în considerare vaccinarea antipneumococică (în jurul vârstei de 2 ani) și antigripală (începând de la vârsta de 6 luni).
PREVENȚIA ENDOCARDITEI. Copiii cu MCC prezintă riscul de a dezvolta o infecție specifică inimii numită endocardită bacteriană. Endocardita survine atunci când ajung bacterii în fluxul sangvin, secundar unor manevre medicale, cel mai frecvent stomatologice, sau diseminării de la alte structuri infectate (de exemplu, amigdale).
Bacteriile se cantonează și proliferează la nivelul structurilor valvulare cardiace sau a comunicărilor anormale și produc boala. Medicul vă va informa asupra riscului apariției endocarditei și va prescrie un regim antibiotic adecvat a fi administrat înaintea oricăror procedee medicale invazive (stomatologice, chirurgicale, etc.).

Prognosticul maiformațiilor cardiace congenitale
Copiii cu MCC diagnosticați precoce și tratați corespunzător beneficiază de cel mai bun prognostic și speranță de viață posibile.
Pe parcursul ultimilor 20 de ani prognosticul MCC s-a ameliorat semnificativ, de la o rată de supraviețuire de numai 40% la sfârşitul primului de an de viață în 1986, la o un procent de 88.6% de copii cu MCC care ajung la vârsta adultă în zilele noastre conform unui studiu realizat în 2010 pe 7497 pacienți cu MCC diagnosticați și tratați în perioada copilăriei.
Din punctul nostru de vedere, fiecare MCC trebuie considerată o entitate dinico-chirurgicală aparte, caracterizată prin evoluție specifică și moment operator precis, evaluarea, diagnosticarea, tratarea și urmărirea pacienților fiind realizată unitar și coordonat, de o echipă multidisciplinară formată din chirurg cardiac, anestezist, cardiolog pediatru și medic de familie.

Patologiile asociate frecvent la copiii cu MCC sunt infecțiile acute de căi respiratorii superioare, pneumon anemia carențială feriprivă, rahitismul carențial și malnutriția protein-calorică cronică.
Copiii diagnosticați cu MCC trebuie monitorizați periodic de medic pediatru/cardiolog pe tot parcursul vieții pentru a reduce riscul de apariție a noi leziuni sau de agravare a celor existente.

ABREVIERI
AD – atriu drept
Ao – artera aortă
AS – atriu stâng
CT – computer tomografie
DSA – defect septal atrial
DSV – defect septal ventricular
ECG – electrocardiogramă
IRM – imagistică prin rezonanţă magnetică
MCC – malformaţii cardiace congenitale
PCA – persistenţa de canal arterial
TVM – transpoziţia de vase mari
VCI – vena cavă inferioară
VCS – vena cavă superioară
VD – ventricul drept VS – ventricul stâng