Tratamentul malformaţiilor cardiace congenitale
În funcție de tipul și severitatea MCC există mai multe strategii terapeutice. Unele MCC (foramen ovale permeabil) nu necesită tratament, alte MCC, severe, pun în pericol viața copilului și impun instituirea de urgență a tratamentului.
CONTROL PERIODIC în MCC care nu necesită tratament sau la copii la care se impune temporizarea tratamentului până la o anumită vârstă;
TRATAMENT MEDICAMENTOS – simplu, în cazul infecțiilor intercurente sau complex, reprezintă uneori unica alternativă terapeutică. În MCC inoperabile, ameliorează funcția cardiacă sau se poate asocia metodelor de tratament chirurgical sau intervențional;
TRATAMENT INTERVENȚIONAL – progresele tehnice și tehnologice din domeniul cardiologiei intervenționale permit actualmente tratarea coarctaţiei de aortă prin plasarea unei endoproteze (structură metalică tubulară, expandabilă) în regiunea afectată, precum și a defectelor septale sau canalului arterial persistent cu ajutorul unor dispozitive care închid comunicarea anormală. De tratament intervențional pot beneficia stenoza aortică severă, TVM fără DSA sau DSV (atrioseptostomie), canalul arterial permeabil, coarctaţia de aortă sau restenozele postchirurgicale;
TRANSPLANTUL CARDIAC SAU CARDIOPULMONAR reprezintă ultima alternativă terapeutică în MCC care nu au medicaţie de tratament chirurgical sau intervenţional.
copiilor sănătoşi, fie paleaţia MCC incurabile, cu scopul de a ameliora statusul cardiovascular.
Tratamentul chirurgical al malformaţiilor cardiace congenitale
PREGĂTIREA PREOPERATORIE
Anterior intervenției chirurgicale se indică o serie de examene de specialitate (examen stomatologic, ORL, biologic, etc.) pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea contraindica sau complica operația. Cu 2 săptămâni înainte de intervenție trebuie limitat contactul copilului cu persoane care prezintă semne și simptome de infecție. Intervențiile chirurgicale pe cord deschis presupun efectuarea de transfuzii de sânge, motiv pentru care vi se va solicita donarea de către persoane din anturajul dumneavoastră a unei anumite cantități de sânge.
MOMENTUL OPERATOR
Există MCC care necesită tratament chirurgical imediat, în primele ore/zile de viață și sunt considerate urgențe medico-chirurgicale. Un grup de MCC impune urmărire de specialitate și intervenție chirurgicală într-un moment ulterior, considerat de către chirurgi și cardiologi a fi optim pentru pacient.
INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ
Intervențille chirurgicale se pot efectua:
Tratamentul chirurgical reprezintă metoda terapeutică de elecție pentru majoritatea MCC. În întreaga lume există variate procedee chirurgicale complexe care vizează fie corecția totală (anatomică fizologică), cu asigurarea unui status fizic și a unei speranțe de viață similare
pe cord bătând („închis”) – prin sternotomie mediană sau toracotomie laterală stângă sau dreaptă (legătura PCA, repararea coarctaţiei de aortă, intervenţii paliative); pe cord oprit („deschis”) – majoritatea intervenţiilor chirurgicale se efectuează pe cord oprit, prin sternotomie mediană sau toracotomie laterală. Funcţionarea inimii este sistată temporar prin administrarea unei soluţii speciale (cardioplegie), oxigenarea şi pomparea sângelui fiind realizată de o maşină specială cord-plămân (circulaţie extracorporeală); minim invaziv – procedurile minim invazive presupun realizarea unor incizii mici prin care se introduc instrumente speciale (trocare) utilizate pentru închiderea unor comunicări intra sau extracardiace (PCA, DSA).
Tratamentul chirurgical al malformaţiilor cardiace congenitale
În funcţie de tipul şi severitatea afecţiunii, se pot efectua una sau mai multe intervenţii chirurgicale. MCC simple se pot corecta total într-o singură intervenţie în majoritatea cazurilor. MCC severe, complexe, impun iniţial intervenţie paliativa cu scopul de a ameliora statusul cardiovascular al copilului, urmată de 1-2 intervenţii cu viză curativă pentru corectarea totală a defectelor.
Intervenţiile paliative constau în realizarea de şunturi (comunicări artificiale între marea şi mica circulaţie) care au drept scop creşterea fluxului pulmonar. Rezultatul constă în diminuarea cianozei, ameliorarea simptomatologiei şi dezvoltarea reţelei vasculare pulmonare în vederea operaţiei corective. Cele mai cunoscute şunturi sunt Blalock Taussig modificat (comunicare între trunchiul arterial brahiocefalic sau artera subclaviculară şi o arteră pulmonară), Glenn (comunicare între vena cavă superioară şi artera pulmonară dreaptă).
Fontan (comunicare prin intermediul unui tunel intra sau extracardiac între vena cavă inferioară şi artera pulmonară dreaptă).
În anumite MCC cu flux pulmonar crescut se practică stenozarea artificială a trunchiului arterei pulmonare (banding) pentru a reduce fluxul exagerat şi a preveni instalarea unei boli vasculare pulmonare severe şi ireversibile care ar contraindica o intervenţie corectivă ulterioară.
lntervenţiile curative au rezultative definitive sau presupun repararea parţială a structurilor cardiace cu rezultat funcţional corespunzător. Intervenţille curative sunt posibile în unele MCC (persistenţa de canaI arterial – legătura, defecte septale atriale sau ventriculare – închidere cu petec de pericard autolog, coarctaţia de aortă – rezecţia sau lărgirea porţiunii îngustate, tetralogia Fallot – repararea sau reconstrucţia tractului de ejecţie a VD şi închiderea DSV cu petec de pericard autolog, transpoziţie de vase mari – secţionarea vaselor mari şi anastomozarea lor cu ventricului corect anatomic, boala Ebstein – plastia valvei tricuspide, etc.). În anumite cazuri (de exemplu, sindrom de cord stâng hipoplazic), corecţia nu este posibilă, tratamentul chirurgical fiind limitat la maxim 3 intervenţii paliative.
