Arteriopatia Obliterantă

Ce este Arteriopatia obliterantă?

Arteriopatia obliterantă (sau „arterita” cum e numită uneori impropriu) este o boală arterială care determină reducerea progresivă a diametrului arterelor, cu scăderea fluxului sanguin ce ajunge la ţesuturi.
Arteriopatia obliterantă este mai frecventă la persoanele vârstnice (peste vârsta de 70 de ani – 18,8%, faţă de persoanele sub 60 de ani – 2,5% fac arterită). De asemenea este mai frecventă la bărbaţi, dar şi femeile cu factori de risc pot fi afectate.
Boala afectează în primul rând arterele membrelor inferioare (picioare) şi mai rar arterele membrelor superioare.
Arteriopatia obliterantă este o boală cu evoluţie gravă, putându-se ajunge în stadiile avansate la amputaţia membrului afectat şi chiar la deces!

Care sunt simptomele?

La începutul bolii, pacienţii pot să nu aibă simptome o perioadă îndelungată de timp, mai ales dacă sunt sedentari; pe măsură ce îngustarea arterială se agravează, apare durerea.
În stadiile iniţiale, durerea este resimţită ca o „crampă musculară” (termenul medical este „claudicaţie intermitentă”), care apare în diferite grupe musculare (în funcţie de localizarea îngustărilor/obstrucţiilor arteriale), cel mai frecvent în gambă (în molet), dar şi în coapsă, sold, fese sau în picior. În mod caracteristic, durerea apare la efort, este reproductibilă (apare la aceeaşi distanţă) în timpul mersului, şi se ameliorează sau dispare la scurt timp după încetarea efortului.
Durerea şi disconfortul variază de la persoană la persoană. Severitatea simptomelor depinde de sediul îngustării arteriale, de numărul vaselor care pot aduce sânge mai jos de zona afectată (dezvoltarea circulaţiei colaterale) şi de intensitatea efortului.
Iniţial, durerea apare la distanţe de mers mari, pentru ca, pe masură ce boala avansează, să apară la distanţe din ce în ce mai mici.
La pacienţii cu boală mai avansată, cu capacitate de efort limitată, în afara durerii la mers, pot apare şi alte simptome – amorţeli, furnicături, senzaţie de răceală a membrului afectat.
Acest simptom este caracteristic pentru ischemia arterială cronică!
Boala progresează în timp şi durerea apare şi în repaus!

Iniţial, durerea de repaus apare la nivelul degetelor şi piciorului, este mai accentuată noaptea şi se ameliorează prin menţinerea picioarelor atârnate la marginea patului.
Ulterior durerea devine permanentă, intensă, bolnavul nu se poate odihni. În această etapă apar modificări în coloraţia pielii – devine cianotică (se învineţeşte) şi ulterior apar răni, şi apare chiar gangrena extremităţilor(moartea tesuturilor).

Nu orice durere la nivelul membrelor inferioare înseamnă „arterită”!
Alte boli ce pot provoca dureri la nivelul membrelor inferioare sunt:

• lombosciatica (afecţiunea coloanei vertebrale),
•  insuficienţa venoasă,
•  bolile musculare,
•  bolile articulare.
  O greşeală frecventă este atribuirea durerii din arteriopatie acestor cauze, aceasta întârziind diagnosticul şi permiţând avansarea bolii spre stadiile grave.
  Pentru un diagnostic corect adresaţi-vă medicului încă de la debutul simptomelor!
  Întârzierea prezentării la medic poate avea consecinţe grave.

Care este cauza?

Cea mai frecventă cauză a bolii este ateroscleroza.
Ateroscleroza înseamnă depunerea de grăsime în peretele arterelor ducând la îngustarea acestora şi chiar obstrucţia (înfundarea) lor.
Ateroscleroza începe devreme în cursul vieţii, avansează fără manifestări, uneori o perioadă îndelungată de timp, până la apariţia îngustărilor arteriale semnificative.
Ateroscleroza este un proces generalizat la nivelul arterelor, putând afecta şi alte teritorii vasculare: coronare (arterele inimii) cu apariţia anginei pectorale sau a infarctului miocardic, arterelor carotide (vasele cerebrale) cu apariţia accidentului vascular cerebral, arterelor renale etc.
Astfel, la pacienţii cu arteriopatie obliterantă se întâlneşte mai frecvent afectarea  concomitentă a arterelor coronare sau carotide decât la cei fără arteriopatie.
Riscul de deces de cauză cardiovasculară este mai mare în comparaţie cu pacienţii fără arteriopatie (de 6 ori mai mare), iar la pacienţii cu simptome severe prin afectarea vaselor mari riscul creşte de până la 15 ori.

De ce apare arteriopatia obliterantă?

Factorii de risc pentru dezvoltarea acestei boli sunt aceiaşi cu cei din boala coronariană, în
principal:

•  fumatul,
•  diabetul zaharat,
•  dislipidemia,
•  hipertensiunea arterială.
  Diagnosticul de arterită este sugerat de simptomele descrise!
  În caz de apariţie a simptomelor
  ADRESAŢI-VĂ MEDICULUI!
  Simpla palpare a pulsului arterial de către medic poate pune diagnosticul!
  Diminuarea sau dispariţia pulsului arterial poate fi singurul semn la bolnavii cu claudicaţie intermitentă!
  Testele noninvazive pot să confirme diagnosticul şi să aprecieze extensia bolii.
  Măsurarea tensiunii arteriale la nivelul membrelor inferioare şi superioare cu calcularea indicelui gleznă- braţ (raportul dintre tensiunea sistolică de la nivelul membrelor inferioare şi superioare) poate fi utilă pentru diagnostic şi poate fi efectuată rapid în orice cabinet medical.
  Ecografia Doppler vasculară poate fi folosită pentru vizualizarea anatomiei arterelor şi localizarea îngustărilor sau ocluziilor arteriale. Are avantajul de a fi o metodă neinvazivă, nedureroasă, neiradiantă şi uşor repetabilă.
  La pacienţii cu simptome la efort la care se apreciază că este necesară o intervenţie de revascularizare (vezi mai jos) şi la pacienţii cu dureri de repaus, pentru evaluarea severităţii şi localiză rii îngustărilor arteriale, este necesară arteriografia.

Arteriografia este o procedură invazivă (se „înţeapă” vasul), nechirurgicală, care se efectuează cu anestezie locală, cu injectare de substanţă de contrast iodată pentru vizualizarea arterelor. Poate avea riscuri de complicaţii locale, la locul de puncţie (hematom, mobilizare de material ateromatos), renale (insuficienţă renală acută din cauza substanţei de contrast) sau reacţii alergice la substanţa de contrast, complicaţii care apar la un număr mic de pacienţi. Din aceste cauze, pacientul necesită urmărire atentă şi manevra se efectuează în condiţii de spitalizare.

Care este tratamentul în Arteriopatia obliterantă ?

Tratamentul pentru arteriopatia obliterantă poate fi medical şi/sau chirurgical; se pot efetua de asemenea şi proceduri intervenţionale.

Este importantă pentru decizia terapeutică distanţa de mers la care apar simptomele.

Mulţi pacienţi cu claudicaţie sunt trataţi iniţial medical (în funcţie de simptome şi de distanţa de mers parcursă până la apariţia acestora).

Tratamentul medical Scopul tratamentului medical este ameliorarea simptomelor şi încetinirea evoluţiei bolii. Tratamentul medical include: controlul factorilor de risc, antrenamentul fizic şi tratamentul medicamentos.

Ce înseamnă controlul factorilor de risc?

Primul lucru care trebuie făcut este modificarea stilului de viaţă. Abandonaţi fumatul! IMPORTANT!

Fumatul este cel mai important factor de risc asociat cu arteriopatia obliterantă şi trebuie făcute toate eforturile ca pacientul arteritic să înceteze definitiv fumatul! Controlul dislipidemiei Valorile normale ale grăsimilor din sânge sunt:

•  colesterol total < 200 mg/dl;
• LDL-colesterol < 100 mg/dl;
• HDL-colesterol > 60 mg/dl;
• trigliceride < 150 mg/dl. Scăderea colesterolului opreşte progresia bolii şi reduce simptomele.

Scăderea lipidelor poate fi obţinută prin modificarea stilului de viaţă (dietă şi exerciţiu fizic) şi medicaţie hipolipemiantă.

Dieta

Mâncaţi alimente cu un conţinut scăzut în grăsimi!
Evitaţi alimentele ce conţin grăsimi animale (carne de porc, de oaie, pieliţă de pui, mezeluri – salam, cârnaţi, organe – ficat, rinichi, creier, slanină, unt, smântană, frişcă, brânzeturi fermentate, lapte, gălbenuş de ou).
Evitaţi alimentele prăjite şi adăugarea de grăsime la gătit (untură, margarină, ulei); preparaţi alimentele mai degrabă la cuptor, la grătar sau prin fierbere.
Folosiţi mai degrabă alimente bogate în grăsimi mono- şi polinesaturate (ajută la scăderea colesterolului când sunt folosite cu moderaţie): peşte, ulei de măsline, uleiurile din plante, nuci, seminţe, alune, avocado.
Consumaţi cât mai multe fructe şi legume.
Limitaţi cantităţile de glucide din alimentaţie (pâine, cartofi, paste făinoase, dulciuri etc.), mai ales dacă aveţi diabet zaharat sau sunteţi obez.
Medicul este cel care va stabili ce tip de medicamente trebuie să luaţi pentru scăderea grăsimilor din sânge!

Există mai multe clase de medicamente:

•  STATINE: sunt medicamente care ajută la scăderea colesterolului total şi a LDLcolesterolului („colesterol rău”);
•  FIBRAŢI: ajută la scăderea trigliceridelor şi la creşterea HDLcolesterolului („colesterolul bun”);
•  INHIBITORI AI ABSORBŢIEI DE COLESTEROL.
  Tratamentul prescris pentru scăderea grăsimilor trebuie asociat cu regimul alimentar şi nu va fi oprit decât la indicaţia medicului!

Controlul tensiunii arteriale
Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt <130/80 mm Hg.
Pentru controlul tensiunii arteriale este necesară scăderea cantităţii de sare din alimentaţie (trebuie  evitate alimentele cu conţinut crescut de sare – murături, brânzeturi sărate, conserve, aditivi alimentari săraţi) şi normalizarea greutăţii corporale.
Adesea pacienţii hipertensivi necesită tratament medicamentos pentru scăderea tensiunii arteriale.
Tratamentul va fi recomandat de medic şi va fi continuat fără pauză conform recomandării acestuia!
Obţinerea unor valori normale ale tensiunii arteriale înseamnă tratament eficient şi nu vindecare!

Controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat

La persoanele diabetice glicemia pe nemâncate trebuie să fie <108 mg/dl şi hemoglobina glicozilată <6.5 g/dl pentru un control bun al diabetului.
Respectaţi strict regimul alimentar: excludeţi din alimentaţie zahărul şi derivatele şi limitaţi cantităţile de glucide (pâine, cartofi, paste făinoase etc.)
La respectarea dietei se adaugă, la sfatul medicului, tratament adecvat.

Controlul greutăţii corporale

Importante sunt:
– ALIMENTAŢIA (se va limita cantitatea de calorii, dulciurile, grăsimile, excesul de alcool) şi
– ACTIVITATEA FIZICĂ REGULATĂ.
– Antrenamentul fizic
Se recomandă plimbarea (poate fi utilizată şi banda rulantă), urmĂnd un program regulat: şedinte de 40-60 minute de cel puţin 3 ori pe săptămĂnă. Şedinţa iniţială este de 30-35 minute de mers întrerupt la apariţia durerii şi reluat după ameliorarea acesteia; creşterea duratei şedinţelor se va face progresiv, cu căte 5 minute pe şedinţă.
Acest program trebuie să continue pentru cel puţin 3 luni.

Îmbunătăţirea simptomelor apare la mulţi pacienţi în aproximativ 2 luni.
Beneficiul exerciţiului fizic diminuă când se opreşte antrenamentul.
O atenţie deosebită trebuie acordată menţinerii unei igiene optime a piciorului ischemic, în special la pacienţii diabetici!
Trebuie să se elimine orice factor care ar putea favoriza infecţia: traumatismele membrelor inferioare prin încălţăminte inadecvată, tratarea corectă a leziunilor interdigitale, a unghiilor încarnate, a micozelor, tratarea corectă a suprainfecţiilor.

Tratamentul medicamentos

Ce medicamente sunt recomandate în arterita obliterantă?

• TRATAMENT ANTIAGREGANT cu aspirină, care are rol în prevenirea formării de trombi (cheaguri de sânge în interiorul vaselor) este recomandat la toţi pacienţii cu arteriopatie obliterantă. Deşi acest tratament poate îmbunătăţi numai puţin simptomatologia, are beneficii certe prin reducerea necesarului de intervenţii chirugicale şi reducerea riscului de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces de cauză cardiovasculară. În caz de intoleranţă sau contraindicaţ ii la aspirină se vor utiliza alte antiagregante (clopidogrel,  ticlopidina). De asemenea, după angioplastie este necesară asocierea aspirinei cu clopidogrel sau ticlopidina o perioadă de timp, conform indicaţiei medicului.
•  TRATAMENT HEMOREOLOGIC cu pentoxifilină poate fi de ajutor la pacienţii cu claudicaţie, deoarece scade vâscozitatea sangvină şi creşte fluxul în ţesuturile ischemice, ameliorând astfel distanţa de mers pĂnă la apariţia durerii.
•  TRATAMENTUL DURERII – cĂnd boala este severă, cu durere de repaus, se va administra medicaţie antialgică pentru calmarea durerii. La mulţi pacienţi cu claudicaţii, respectarea recomandărilor pentru modificarea factorilor de risc,
  exerciţiul fizic şi tratamentul medicamentos îmbunătăţesc simptomatologia, întârziind momentul necesităţii terapiei de revascularizare.

Tratamentul de revascularizare

La pacienţii cu simptome care apar la o distanţă mai mică de 200 metri de mers şi la cei cu dureri de repaus se recomandă proceduri de revascularizare intervenţională (angioplastie) sau chirurgicală.
Angioplastia percutană
Angioplastia percutană (dilatarea arterelor) este o procedură nechirugicală care presupune umflarea pentru câteva secunde a unui balonaş la nivelul zonelor de îngustare arterială, având ca rezultat reluarea unui flux sanguin acceptabil. Uneori se utilizează un stent (tub metalic fin ce se montează în interiorul vasului pentru menţinerea acestuia deschis dupa dilatare).

Manevra se face în timpul spitalizării, în laboratorul de cateterism cardiac. Se efectuează cu anestezie locală şi necesită repaus ulterior la pat de 12 ore pentru prevenirea complicaţiilor locale. Fiind o procedură invazivă, se impun aceleaşi precauţii ca în cazul arteriografiei.

Tratamentul chirurgical
La unii pacienţi cu arteriopatie obliterantă este necesară intervenţ ia chirurgicală de revascularizare arterială. Există mai multe tehnici chirurgicale:

• by-pass arterial: se bazează pe scurtcircuitarea segmentului arterial obstruat, folosind o proteză vasculară artificială sau naturală (venoasă – vena safenă internă recoltată de la pacient);
• trombendarterectomia – constă în curăţarea zonei cu depunere de grăsimi de la nivelul arterei (doar în cazul arterei femurale);
• simpatectomia lombară (are în prezent indicaţii limitate);
• amputaţia membrului inferior: este ultima soluţie chirurgicală în cazurile foarte avansate de boală, cu gangrenă. Intervenţia poate fi limitată la amputaţia unui deget, a piciorului, la nivelul gambei sau, în cazurile mai severe, la nivelul coapsei. După vindecare, se poate monta o proteză care să permită mersul.

Arteriopatia obliterantă este o boală severă, ce se poate complica în timp cu amputaţii sau chiar deces.
La aceşti pacienţi riscul de apariţie al infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral este mai mare decăt la persoanele de aceeaşi vărstă fără arteriopatie.
În caz de apariţie a simptomelor adresaţi-vă rapid medicului pentru un diagnostic corect şi un tratament adecvat.

Programează-te acum