Obezitatea

Ce este obezitatea?

Obezitatea este termenul medical care defineşte acumularea de grăsime corporală în exces. Privită de multe ori ca o problemă estetică, obezitatea este de fapt o boală cronică ce nu trebuie neglijată.

Arăt bine, sunt plinuţ sau chiar obez?

Grăsimea „acumulată” în organism se poate estima prin mai multe metode. Una dintre ele este determinarea indicelui de masă corporală (IMC)*:

Nutriţioniştii şi medicii sunt preocupaţi nu numai de cantitatea de grăsime din organism, ci şi de distribuţia acesteia. De obicei, bărbaţii acumulează grăsimea la nivelul abdomenului, iar femeile la nivelul şoldurilor.
Aceasta nu e o regulă: şi femeile pot dezvolta obezitate de tip abdominal, în special după menopauză!
Persoanele cu grăsime acumulată la nivelul abdomenului au risc mai mare de complicaţii datorate obezităţii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră patologică o circumferinţă abdominală:

•  peste 80 cm la femei
•  peste 94 cm la bărbaţi

[text_divider type=”double”]
De ce sunt obez?
[/text_divider]

Mostenesc obezitatea?
Există o predispoziţie la obezitate în cadrul anumitor familii, care se moşteneşte genetic. Aceasta este deseori greu de dovedit, căci familiile au de obicei acelaşi stil de viaţă şi obiceiuri alimentare comune, care pot determina tendinţa la obezitate a întregii familii.

Metabolismul e de vină?
Foarte mulţi oameni cred că sunt graşi din cauza afecţiunilor endocrine. Există într-adevăr boli care pot determina obezitate: hipotiroidism, sindrom Cushing, depresie. Medicamentele antidepresive şi steroizii pot duce la creştere în greutate.
Atenţie! Numai un medic specialist poate diagnostica o astfel de afecţiune şi poate recomanda un tratament specific.

Mănânc prea mult?
Deşi consumul excesiv de mâncare este negat vehement de majoritatea oamenilor obezi, aceasta este cea mai frecventă cauză de obezitate.

Gândiţi-vă puţin, cât mâncaţi de fapt?

• O ciocolată întreagă acoperă tot necesarul caloric al unei femei pentru o zi!
•  O pâine reprezintă jumătate din necesarul caloric al unui bărbat!

Alerg prea puţin?
Cu toţii avem o viaţă agitată şi muncim mult la serviciu! Acasă ne asteaptă alte responsabilităţi!
Deşi „nu stăm o clipă”, multe din activităţile uzuale nu consumă multe calorii.
Gândiţi-vă cât timp petreceţi într-o zi stând la birou, la calculator sau la televizor! Civilizaţia ne-a adus o
serie de avantaje de comfort, în detrimentul activităţii fizice şi sănătăţii: ne deplasăm cu maşina, urcăm
cu liftul.
„Alergatul este pentru tineretul care nu are de lucru”. Când să mai avem timp şi de sport, când suntem
aşa de ocupaţi?

Şi ce dacă sunt obez?
Obezitatea nu este o afecţiune inofensivă! Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recunoaşte obezitatea
ca fiind o boală cronică, complexă. Simptomele şi complicaţiile ei se dezvoltă într-o manieră progresivă.

Complicaţiile obezităţii

Alte probleme asociate

•  Creşterea colesterolului
•  Tulburări de ciclu menstrual
•  Hirsutism (exces de păr facial şi pe corp)
•  Tulburări de memorie
•  Scăderea imunităţii şi creşterea riscului de infecţii
•  Depresie
•  Marginalizare socială

Cine trebuie să slăbească?
Medicii şi nutriţioniştii recomandă scăderea în greutate a persoanelor cu:
1. IMC > 30
2. IMC între 25 şi 30, asociat cu alţi factori de risc:

•  Istoric familial de diabet sau boli cardiace
•  Hipertensiune arterială
•  Hipercolesterolemie
•  Diabet sau toleranţă alterată la glucoză
•  Obezitate abdominală

Pierderea a 5-10% din greutate scade tensiunea arterială şi grăsimile din sânge.
Pierderea a 5-7% din greutate previne apariţia diabetului zaharat.
Pierderea în greutate îmbunătăţeşte activitatea fizică şi sexuală.

[text_divider type=”double”]
Cum să ne menținem greutatea?
[/text_divider]

Care este metoda cea mai bună pentru a slăbi?
Fiţi conştienţi că nu există miracole!
Pentru a slăbi, este necesar să mâncaţi mai puţine calorii decât cele necesare menţinerii greutăţii.
Dacă cineva îţi promite ceaiul tămăduitor sau pilula minune, cu care poţi mânca oricât şi vei slăbi, atunci trebuie să-ţi pui întrebări asupra seriozităţii şi competenţei acestei recomandări.

Metoda cea mai eficientă pentru a slăbi, este combinarea dintre:

•  aportul scăzut de energie (prin regim hipocaloric)
•  consumul crescut de energie (prin exerciţii fizice)

Medicii recomandă scăderea treptată în greutate, aproximativ 2 kg pe lună (NU 5 kg într-o săptămână!!!).
De aceea, nu sunt importante regimurile alimentare foarte stricte, ci schimbarea obiceiurilor alimentare pe termen lung.
Pentru fumători (foşti şi actuali): nu înlocuiţi un viciu (mâncatul excesiv) cu altul (fumatul)! Fumatul contribuie în aceeaşi măsură ca obezitatea la producerea infarctului miocardic! În plus cauzează şi alte boli care nu iartă: cancerul pulmonar sau de vezică urinară!

Schimbă-ţi stilul de viaţă!
Mănâncă sănătos!
Nu fi sedentar!

Cât şi ce trebuie să mănânc?

Necesarul de calorii pentru menţinerea greutăţii este variabil în funcţie de nivelul de activitate fizică:

•  1600 kcalorii/zi pentru femei sedentare (muncă de birou, activităti casnice);
•  2200 kcalorii/zi pentru bărbaţi sedentari sau femei cu activitate fizică susţinută;
•  2800 kcalorii/zi pentru bărbaţi cu activitate fizică susţinută.

Sfaturi practice:

•  Nu săriţi peste micul-dejun! Mâncarea sănătoasă matinal asigură necesarul energetic pentru munca din prima parte a zilei şi evită consumul ulterior de produse de patiserie sau fast-food.
•  Beţi multă apă (ceai, sucuri naturale)! Băuturile necarbogazoase asigură buna funcţionare a rinichilor şi „amăgesc foamea”.
•  Consumaţi carne „slabă” (pasăre, peşte)! Muşchiul sau pulpa de porc şi de vită conţin multă grăsime „ascunsă”, chiar dacă par „slabe”.
•  Consumaţi multe legume şi fructe! Nu vă sfiiţi să vă alimentaţi organismul cu principalele surse de vitamine, cu conţinut scăzut de calorii.
•  Feriţi-vă de fast-food, produse de patiserie şi dulciuri în exces! Deşi sunt atractive şi gustoase, aceste produse sunt adevărate „bombe” calorice.
  Feriţi-vă să le consumaţi în week-end, când ieşiţi în oraş, sau în timpul serviciului, în lipsă de altceva!
•  Mâncaţi diversificat! Nu vă sfiiţi să înlocuiţi o mâncare cu alta, cu număr asemănător de calorii. Repetarea crează plictiseală şi abandon.
•  Evitaţi să mâncaţi după ora 18! Încercaţi ca ultima masă a zilei să fie cu cel puţin 2 ore înainte de culcare! În timpul somnului nu consumăm prea multe calorii!
•  Nu vă ridicaţi de la masă cu stomacul plin! Dacă v-aţi săturat la una din mesele zilei, înseamnă că deja aţi mâncat prea mult! Mâncaţi 4-5 mese pe zi, cu cantitate mică de alimente, pentru a reduce treptat dimensiunile  stomacului şi a nu lăsa să se depună „surplusuri” de calorii.

Atenţie la înlocuiri între alimente!
Cerealele tip musli au număr dublu de calorii faţă de fulgii obişnuiţi de orz sau porumb!
Carnea de gâscă are număr dublu de calorii faţă de cea de pui!
Fructele conservate, strugurii, prunele uscate şi bananele au număr dublu de calorii/100 g faţă de mere!
Nu îngroşaţi ciorbele cu produse făinoase!

Piramida alimentatiei corecte

Ce mâncăm de Crăciun şi Paşte?
Pentru pacienţii obezi aflaţi la dietă hipocalorică, perioada sărbătorilor este întotdeauna frustrantă.
Bucătăria se umple de mâncăruri „interzise”, adevărate bombe calorice, la care oricine pofteşte.

Alungaţi frustrarea! Fiţi îngăduitori 2-3 zile pe an şi „gustaţi” din ceea ce poftiţi!
DAR:
pentru a nu exagera, vă recomandăm să mâncaţi în fiecare zi un singur tip de aliment calorigen (piftie SAU sarmale SAU friptură de porc SAU prăjituri) şi în cantităţi mici (un sfert din ceea ce mănâncă restul
familiei!).

Categorii speciale de pacienţi
Pacienţii hipertensivi

•  Se recomandă regim hiposodat (sărac în sare).
•  Nu adăugaţi sare la nici o mâncare gătită; folosiţi alte tipuri de condimente (cimbru, piper, usturoi, coriandru).
•  Feriţi-vă de brânzeturi maturate, conserve sau mezeluri, care conţin foarte multă sare „ascunsă”.

Pacienţii diabetici

•  Au restricţii speciale în ceea ce priveşte numărul de glucide, astfel că se recomandă consultarea unui medic specialist diabetolog pentru stabilirea unui regim individualizat.
•  Pacienţii trebuie să ţină cont de echilibrul proteine/lipide/glucide din fiecare aliment şi să cântărească majoritatea alimentelor.

Pacienţii cu boală coronariană ischemică (angină pectorală, infarct) sau accident vascular cerebral ischemic

•  Se recomandă un regim sărac în grăsimi de origine animală (porc, smântână, ouă, untură, slănină).
•  În ceea ce priveşte activitatea fizică, aceasta e oarecum limitată de simptomatologia bolii de bază.
  Există programe speciale de recuperare fizică post-infarct miocardic sau post-AVC, despre care vă recomandăm să vă interesaţi şi să le urmaţi.

Pacienţii cu afectare locomotorie sau respiratorie severă

•  Activitatea fizică poate fi limitată de afecţiunea asociată, astfel că o importanţă deosebită trebuie acordată dietei hipocalorice.

Activitatea fizică
Sfaturi practice:

•  Nu folosiţi liftul sau scările rulante: urcaţi treptele!
•  Coborâţi cu o staţie de autobuz înainte de destinaţie şi mergeţi pe jos restul distanţei!
•  Ieşiţi la plimbare câte o oră cu copiii, nepoţii sau căţelul dumneavoastră!
•  Dacă aveţi boli asociate, cereţi sfatul medicului pentru a vă ajuta să găsiţi o formă de activitate fizică adecvată!
•  Alegeţi un sport care vă face plăcere şi practicaţi-l de cel puţin 2-3 ori pe săptămână!
  Mişcarea cotidiană regulată consumă calorii, reduce senzaţia de foame, estompează stresul şi are efecte pozitive asupra sănătăţii.

Medicamentele
Dacă IMC se menţine peste 30, în ciuda schimbării corecte a stilului de viaţă pe termen lung, se pot lua în considerare medicamente care ajută la scăderea ponderală.
Acestea acţionează fie prin scăderea absorbţiei grăsimilor la nivelul tubului digestiv, fie la nivel cerebral,
scăzând senzaţia de foame.
Medicamentele se utilizează numai la indicaţia medicului specialist în boli de nutriţie.
Ele trebuie să facă parte dintr-un program strict controlat, ce cuprinde şi regim alimentar şi activitate
fizică.
Aceste medicamente au indicaţii stricte şi multe efecte secundare, de aceea nu ar trebui folosite fără discernământ, mai ales în cazurile de uşoară supraponderabilitate, în care un regim alimentar hipocaloric şi un program de efort fizic reprezintă soluţia.

Chirurgia
Chirurgia este luată în considerare când eşuează metodele mai puţin invazive cum sunt regimul sau medicamentele, dacă IMC se menţine peste 40, sau > 35 asociat cu complicaţii ale obezităţii (boli cardiace, diabet zaharat).
Există operaţii restrictive, de micşorare a stomacului şi de obţinere a senzaţiei de saţietate. Aceste operaţii înseamnă montarea unui inel la stomac sau introducerea cu endoscopul a unui balon.
Este important să ştiţi că orice operaţie poate fi însoţită de complicaţii. Luarea acestei decizii necesită punerea în balanţă a riscurilor şi beneficiilor, împreună cu medicul nutriţionist sau chirurg.

[text_divider type=”double”]
Anexă
[/text_divider]

Dacă vă ştiţi înălţimea şi greutatea, vă puteţi calcula singuri indicele de masă corporală şi veţi vedea în ce categorie de greutate vă încadraţi.
Dacă sunteţi obez, încercaţi sfaturile din broşură şi recalculaţi indicele de masă corporală peste 1 an!
Broşura şi-a atins scopul dacă v-aţi „mutat” în categoria verde.

[text_divider type=”double”]
Ce este tratamentul anticoagulant oral
[/text_divider]

Datorită unor probleme de sănătate, vi s-a indicat un tratament cu Trombostop® sau Sintrom® sau cu alte medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă (acenocumarolul), dar în diverse doze. Legat de acest tratament veţi mai auzi termenii de tratament anticoagulant oral.
Trebuie reţinut că acestea sunt preparatele disponibile în România, şi ele conţin doze diferite de acenocumarol. În general, nu trebuie schimbate între ele decât cu acordul, supravegherea şi recomandarea medicului.

Aşa cum îi spune şi numele, acest tratament are ca scop împiedicarea formării de cheaguri de sânge la nivelul inimii sau vaselor de sânge, în condiţiile unor afecţiuni, dintre care cele mai frecvente sunt:

•  tromboză venoasă profundă;
•  tromboembolismul pulmonar;
•  fibrilaţia atrială;
•  prezenţa de proteze valvulare cardiace;
•  alte situaţii cu risc crescut de formare de cheaguri în cavităţile inimii: unele cazuri de infarct miocardic cu anevrism de ventricul stâng, insuficienţă cardiacă severă.  Există şi alte situaţii particulare când medicul vă poate indica un tratament anticoagulant oral.

Tratamentul anticoagulant oral este prescris şi urmărit numai de către medic.

Veţi lua acest tratament timp de cel puţin câteva luni. Este posibil ca afecţiunea de care suferiţi să necesite tratament anticoagulant toată viaţa.

[text_divider type=”double”]
Urmărirea prin analize de laborator
[/text_divider]

DE CE?
Din momentul în care vi s-a prescris acest tip de tratament, trebuie să aveţi în minte importanţa esenţială a verificărilor periodice prin analize de laborator a eficacităţii tratamentului.
Dacă doza de anticoagulant este prea mică, medicamentul nu este eficient şi administrarea lui este inutilă.
Dacă doza de medicament este prea mare, anticoagularea este prea puternică şi există un risc crescut de sângerari nedorite.
De aceea, trebuie să fie menţinută o anticoagulare optimă, conform prescripţiei medicului.

CUM?
Monitorizarea unui tratament corect anticoagulant se poate face prin dozarea a mai mulţi parametri de laborator, dintre care cei mai utilizaţi actual sunt:

•  INR (international normalized ratio, un termen englez pentru un standard de laborator) şi
•  AP (activitate protrombinică).În general, un tratament optim are ca scop atingerea următoarelor
  valori:
  – INR = 2 – 3 şi
  – AP = 25-30%

Există însă situaţii când se recomandă ţinte speciale ale acestui tratament. Dacă patologia de care suferiţi necesită o altă dozare specifică, medicul dumneavoastră vă va preciza acest lucru în biletul de ieşire din spital sau în recomandările sale.
Întrebaţi medicul curant care este intervalul în care ar trebui să se afle aceste valori în cazul dumneavoastră.

CÂND?
Aşa cum v-a explicat şi medicul dumneavoastră, după externarea din spital, va trebui să vă verificaţi în teritoriu valorile AP şi INR la următoarele intervale de timp:

•  în primele două săptămâni după externare – o dată pe săptămână;
•  după ce s-au atins valorile optime (vezi mai sus) de cel puţin două ori la rând – dozarea se va efectua o dată pe lună.

De asemenea, trebuie verificate aceste valori de laborator:

•  în orice situaţii în care observaţi apariţia de efecte adverse (sângerări);
•  în situaţia în care din greşeală aţi luat o doză prea mare de anticoagulant;
•  la indicaţia medicului dumneavoastră curant.

Dacă valorile INR sunt prea înalte, sau AP este prea scăzută, există riscul de sângerări, şi doza de medicament trebuie scăzută conform indicaţiei medicului.
Dacă valorile INR sunt prea scăzute, sau AP este prea înalt, înseamnă că nu sunteţi suficient protejaţi de formarea de cheaguri, şi doza de medicament trebuie crescută conform indicaţiei medicului.

Notaţi-vă în agendă data următorului control al INR sau AP pentru a fi siguri că nu uitaţi!

Nu vă modificaţi doza de anticoagulant din proprie iniţiativă – întotdeauna solicitaţi opinia medicului!

[text_divider type=”double”]
Efectele adverse ale tratamentului
[/text_divider]

În momentul când vi se prescrie acest tratament, anunţaţi medicul dacă sunteţi cunoscut cu boli care ar putea favoriza apariţia de sângerări:

•  ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie;
•  accident vascular cerebral hemoragic;
•  boli cronice de ficat;
•  episoade importante de sângerări fără cauză clară sau boli de sânge care predispun la hemoragii.

Nu vă speriaţi de apariţia de mici sângerări gingivale la periajul dinţilor sau de apariţia mai frecventă de mici vânătăi după traumatisme minore. Acestea sunt normale în timpul tratamentului anticoagulant oral şi destul de frecvente la unii pacienţi.

Anunţaţi medicul dacă vă apar sângerări mai importante:

•  sângerare semnificativă din nas (care durează mai multe minute sau care nu poate fi oprită prin mijloacele aflate la îndemână);
•  vărsături cu sânge sau cu aspect de „zaţ de cafea”;
•  sânge în scaun sau scaun de culoare neagră, cu un aspect mai particular (lucios, ca păcura);
•  urină de culoare roşie;
•  apariţia recentă de vânătai întinse sau multiple, fără o cauză evidentă.

De asemenea, dacă suferiţi un traumatism cranian sau muscular important fără sângerare vizibilă, vă sfătuim să vă adresaţi urgent medicului.
Aceste evenimente se întamplă rar, dar trebuie semnalizate de urgenţă medicului. În acest caz trebuie efectuată dozarea AP şi INR.

[text_divider type=”double”]
Situații speciale
[/text_divider]

În cazul în care veţi fi suspus unei extracţii dentare, unei alte intervenţii stomatologice sau unei intervenţii chirurgicale, anunţaţi medicul care o efectuează care este tratamentul anticoagulant pe care îl luaţi, şi care a fost cel mai recent INR.

În general, şi în funcţie de avizul medicului, administrarea de anticoagulant oral trebuie oprită cu aproximativ 72 ore înaintea intervenţiei, şi reluat după efectuarea ei. Această întrerupere trebuie făcută numai la indicaţia medicului.

Nu uitaţi că există situaţii în care nici o oprire a tratamentului anticaogulant nu este permisă. De aceea medicul trebuie informat corect ce tratament luaţi!

Dacă afecţiunea pe care o aveţi necesită o anticoagulare permanentă obligatorie, atunci când întrerupeţi tratamentul anticoagulant va trebui să primiţi heparină injectabilă, până când reluaţi anticoagularea orală.

Sarcina este o situaţie extrem de importantă în cazul tratamentului anticoagulant oral, deoarece acest tratament poate fi nociv pentru făt (pot apărea malformaţii sau hemoragii severe).

În cazul în care luaţi tratament anticoagulant şi aţi rămas însărcinată, anunţaţi urgent despre sarcină medicul ginecolog şi medicul care v-a prescris tratamentul, solicitând opinia lor în legătură cu stabilirea formulei optime de tratament anticoagulant pe durata sarcinii.

Discutaţi cu medicul gincolog despre tratamentul anticoagulant pe perioada alăptării!

De asemenea, dacă doriţi o sarcină, discutaţi despre tratamentul anticoagulant cu medicul care vă
urmăreşte.

Dacă primiţi tratament anticoagulant şi nu doriţi o sarcină, va trebui să luaţi măsuri contraceptive.
În perioada în care luaţi tratament anticoagulant, nu aveţi voie să faceţi injecţii intramusculare (există riscul apariţiei unui hematom la locul de injecţie)

Dacă mai luaţi şi alte medicamente în afara celui anticoagulant oral, acestea trebuie să fie recomandate de către medic, deoarece unele medicamente pot influenţa acţiunea anticoagulantelor. În situaţia în care se recomandă un nou tratament sau se renunţă la unele medicamente pe care le-aţi luat, trebuie să anunţaţi medicul prescriptor asupra faptului că dumneavoastră urmaţi un tratament anticoagulant oral.

De obicei, în perioadele în care se fac modificări ale tratamentului dumneavoastră, controlul INR trebuie efectuat mai des pentru a putea ajusta corect dozele.

Dacă sunteţi în situaţia de a cumpăra medicamente pentru care nu aveţi nevoie de prescripţie medicală (vitamine, medicamente împotriva durerilor, suplimente alimentare, medicamente care conţin antiinflamatoare nesteroidiene etc.) discutaţi cu farmacistul despre faptul că dumneavoastră luaţi deja un tratament anticoagulant şi citiţi cu atenţie lista interacţiunilor medicamentoase şi a contraindicaţiilor care se găsesc specificate în prospect.

O atenţie specială necesită preparatele care conţin aspirină sau antiinflamatoare nesteroidiene care pot creşte riscul de sângerări digestive. Citiţi cu atenţie şi compoziţia medicamentelor pentru că unele preparate conţin combinaţii de substanţe.

[text_divider type=”double”]
Sfaturi practice
[/text_divider]

•  Luaţi tratamentul anticoagulant oral totdeauna la aceeaşi oră din zi, pentru a fi siguri că nu uitaţi nicio doză.
•  Este recomandabil să aveţi un stoc de medicamente pentru câteva zile în avans pentru a nu avea surpriza să rămâneţi fără medicament în concediu, în deplasările de serviciu etc.
•  Întrebaţi medicul curant care este intervalul în care ar trebui să se afle valorile INR sau AP în cazul dumneavoastră.
•  Este bine să folosiţi pe cât posibil serviciile aceluiaşi laborator de analize.
•  Dacă plecaţi pentru o perioadă mai lungă de timp, asiguraţi-vă de existenţa unui laborator apropiat în care să vă faceţi controlul coagulogramei.
•  Notaţi-vă în agendă data următorului control al INR sau AP pentru a fi siguri că nu uitaţi!
•  Folosiţi tabelul ca model pentru a nota data efectuării analzei, rezultatul şi modul în care doza de anticoagulant a fost modificată dupa aceasta analiza.
•  Evitaţi activităţile fizice sau sporturile violente ori cu risc crescut de traumatisme!
•  Nu faceţi injecţii intramusculare!
•  Sarcina este o situaţie extrem de importantă în cazul tratamentului anticoagulant oral şi necesită o urmărire medicală specială!